top of page
Writer's pictureTrestia Cititoare
Sep 275 min read

Pisicilor nu le este frică de haiku

Colecția Pisicărți - episodul 1

Deborah Coates - Cat Haiku

Despre :

  • Haiku ca gogoriță

  • Haiku în sala de clasă

  • Recenzie : Cat Haiku, Deborah Coates (Eng)


Cui îi este frică de Haiku?

Am o confesiune de făcut. Știu demult ce e acela un haiku, că e o poezie cu formă fixă din Japonia, că are 3 versuri cu un număr fix de silabe pentru fiecare vers. DAR, uit mereu numărul de silabe (sunt 17 în total, 5-7-5) și ... trebuie să recunosc că mă intimidează rău de tot Haiku-urile.

Nu știu de unde și când mi-a intrat în cap că un haiku e ceva nobil, că e o formă de artă superioară care trebuie citită cu reverență și respect. Poate că-i așa, poate că nu. Însă, ca urmare, am evitat haiku-urile la fel cum evit de obicei restaurantele de fițe unde nu aș știi exact ce să fac cu șervetul și cu care linguriță să mănânc savarina. Sau se mănâncă cu furculița? Of.

Nu a ajutat nici informația că există Societatea Română de Haiku; asta pentru mine a sunat a ceva societate secretă cu ritualuri stricte de inițiere și petreceri misterioase, neapărat cu măști venețiene. Da, știu am citit prea multe prostii... probabil că dacă acest pui de articol ajunge vreodată sub ochii cuiva din Societatea sus menționată, o să se râdă de mine la petrecerile lor ultra secrete. Asta e.

A citi haiku

E a mânca desert cu

Tacâmul greșit

Hai cu haiku la școală

Și totuși iată-mă povestind despre un volum de haiku. Cum am ajuns aici?

Păi, în primul rând am ajuns să mă întâlnesc cu haiku într-un spațiu familiar mie - în sala de clasa, teaching English to kids. Datorită formei sale de dimensiuni reduse și datorită tiparului simplu, copiilor li se cere, ca exercițiu creativ, să scrie haiku despre diverse teme familiare - animale de companie, viața de școlar etc. Tot ce trebuie să faci e să respecți structura: 3 versuri, a câte 5, 7, 5 silabe respectiv.

Un ex-er-ci-țiu

Des-tul de u-șor da-că

Ai niș-te cu-raj.

Se găsesc infinit de multe idei și resurse pe net dacă vi se pare interesant de făcut dar dacă sunteți profi de engleză, las aici un link foarte fain chiar de la mama lu' Haiku Society, care vă explică nu doar cum să îi învățați pe elevi să scrie haiku, dar și cum să citească haiku (cu respectul cuvenit 🤭)


Cat Haiku, de Deborah Coates

Argument

Această cărticică a ajuns la mine în bibliotecă din întâmplare, la o căutare de google despre cărți cu pisici deoarece îmi doream să citesc cât mai multe cărți cu pisici. Nu există niciun motiv rațional pentru această dorință așa că, vă rog, for the love of God, nu întrebați de ce. Am zis că ar fi o ocazie numai bună să citesc primul meu volum de haiku într-un spațiu felin familiar, ca să mă obișnuiesc cu ritmul haiku, cu magia condensării sensului.


O cărticică „obscură”

Despre autor, Deborah Coates, nu auzisem nimic înainte de a porni la drum și nici acum nu am prea multe informații. Singurele informații pe care le-am aflat sunt cele din carte: „Deborah Coates is a chronically amused and frequently perplexed baby boomer who lives in Los Angeles with her two cats, Pinch and Pippin.” Încercând să găsesc mai multe informații pe sfântul Google, aflu despre Deborah Coates, din New York care scrie ficțiune Sci-Fi, are câini, nu pisici și nu sunt indicii că ar fi aceeași persoană. Amazon de exemplu are pagini diferite pentru cele două autoare, dar nicio informație suplimentară despre autoarea de haiku.

Ediția pe care o am eu este publicată de Arrow Books in 2013 și este ilustrată de Sandra Bruce, însă nici aici nu am avut mai mult succes în a identifica alte lucrări sau informații despre artist. Sandra Bruce pe care am găsit-o eu face quilting (foarte mișto de altfel) nu grafică. Deci aș putea spune că această cărticică este ușor obscură, deși atât de simpatică.

Ce am găsit înăuntru

Textele din volum sunt organizate în secțiuni care reflectă aspecte din viața pisicilor, alături de animalele lor preferate de companie, oamenii, cu titluri precum: Socialization, Recreation, Food and Drink sau Secret pleasures. Este un volum blând, cu umor din care iubirea pentru cele mai frumoase ființe din lume curge din fiecare pagină (pisică-mea m-a amențitat să scriu exact așa). Se poate citi într-o duminică dimineața la cafea, sau poate fi o cărticică numai bună de păstrat pe măsuța de cafea, din care să mai guști din când în când, ca din bombonieră. Eu am citit-o într-o noapte, cu una dintre pisicile mele în brațe și am avut multe clipe de încântare. Este scrisă cu un limbaj relativ simplu, fără prea multe înflorituri sau chiar fără prea multe figuri de stil, forma câștigând adesea în favoarea ideii. Din acest motiv, nu cred că e neapărat o carte de neratat pentru cititorii erudiți, care poate și-ar dori ceva mai multă substanță. Însă în biblioteca mea de pisicofil își găsește clar locul. Cred că un iubitor de pisici și de poezie va găsi în acest volum multe momente de păstrat.

Follow up

Teaching: Citind, am marcat mai multe versuri cu care am rezonat sau care m-au făcut să râd cu clăbuci. Este un volum ușor citibil și citabil așa că, de îndată ce voi avea șansa să învăț pe cineva să scrie haiku, sigur voi folosi texte de aici.

Biblioteca familiei: Am îi recomand fetiței mele să citească aceste poezii, cam după 7-8 ani. Este și ea mare iubitoare de animăluțe, de cărți și de limba engleză, bineînțeles, că doar ce naște din pisicofil, șoarece de bibliotecă se face.

Alte titluri: După cum spuneam, nu am reușit să identific alte opere ale acestui autor însă am găsit o miriadă de alte volume de haiku cu pisici. Se pare că japonezii sunt de vină. Însuși Kobayashi Issa (1763 - 1828), unul dintre cei mai famoși autori japonezi de haiku, e vinovat de mai multe poezii cu pisici.

Out from the darkness

Back into the darkness—

Affairs of the cat

12 views

Commentaires

bottom of page